Termeni

Ancoră

Este de mărime proporţională cu dimensiunile şi greutatea ambarcaţiunii şi este legată de sistemul de coborâre/ridicare a acesteia prin lanţ metallic sau saulă hidrorezistentă (sintetica) care trebuie să aibă o lungime suficient de mare pentru a putea fi lăsată pe fundul apei (lungime în funcţie de adâncimea maximă estimată a traseului de navigaţie). Se pot monta sisteme mecanice de ridicare a ancorei sau electrice, cu comanda plasată la provă lângă locul de ancoră sau la postul de pilotaj.

Baloane de acostare

Se folosesc ca interfaţă de legătură între ambarcaţiune şi pontonul (sau orice alt obiect) de acostare cu rolul de a evita venirea în contact direct a ambarcaţiunii cu locul de acostare. Au diferite dimensiuni, forme şi materiale.

Binoclu

• Foloseşte la identificarea ambarcaţiunilor şi obstacolelor ce apar în calea de navigaţie, deasemenea a malurilor, schimbărilor de vreme, etc.
• Pot avea diferite puteri de mărire, însă ideal este să aibă un câmp vizual mare şi o putere medie de mărire, aşa încât să aibă o bună vizibilitate şi la lumină mai slabă şi o stabilitate bună a imaginii ţinând cont de mişcările ambarcaţiunii.
• Pot fi mai complexe, cu busolă integrată şi câmp de măsurare a direcţiei şi a înălţimii/distanţei la care sunt obiectele private
• Sau mai evoluate tehnic, având adaptare la vederea în lumină crepusculare/de noapte şi chiar stabilizator de imagine (care face ca imaginea văzuta să fie stabilă chiar în cazul mişcărilor ambarcaţiunii).
• Binoclurile dedicate navigaţiei sunt flotante sau au o curea de susţinere flotanată, aşa încât acesta să nu să se scufunde dacă este scăpat în apă (este un principiu general aplicat obiectelor mici mobile folosite în navigaţie).

Motor de rezervă

• Bărcile cu motor unic (majoritatea) riscă la defectare sa nu mai pote fi guvernate şi să nu se poată întoarce la mal sau să se lovească de diferite obstacole. Pentru aceste motive este util să se monteze la oglinda pupei un motor de tip outboard de putere mică în raport cu dimensiunile ambarcaţiunii. Acest motor va fi însă suficient să readucă guvernabilitatea ambarcaţiunii în condiţiile unui motor principal (inboard) defect sau să readucă către mal ambarcaţiunea
• Din acest motiv, mulţi preferă să monteze atât în cazul motoarelor inboard cât şi a celor outboard 2 motoare gemene în locul unuia singur, în ciuda unor costuri suplimentare evident.

Pilot automat

Dispozitiv controlat electronic care comandă direcţia ambarcaţiuni către un punct sau o direcţie geografică definite pe hartă, folosing sistemul GPS. Este util pentru navigaţia pe mare, unde nu este nevoie de atenţie deosebită la condiţiile de adâncime şi de obstacole aşa cum este cazul navigaţiei pe apele interne.

Post de conducere la pupă

Post suplimentar de conducere la pupă, cu minim o timonă + o manetă de acceleraţie pentru uşurarea manevrelor de acostare în locuri înguste (acostări în mers înapoi).

Post de conducere suplimentar pe puntea superioară a ambarcaţiunii

(de regulă numit flybridge)

• Se poate monta opţional la multe tipuri de ambarcaţiuni cu cabină, un post de conducere pe mica punte creată pe cabina de pilotaj. Aceasta permite o vizibilitate foarte bună, mai ales ambarcaţiunilor de viteză, care prin planare menţin un unghi de vizibilitate mai mic pentru navigaţie.
• Alt avantaj este şi acela de a putea guverna nava profitând totodată de şederea la soare şi în aer liber, dând un caracter mai sport ambarcaţiunii respective.

Radar

• Este un detector radar cu baleiaj continuu, care se montează pe partea cea mai înaltă a ambarcaţiunii. Aceasta este de diferite puteri (atenţie, are un grad de iradiere şi asupra pasagerilor proporţional cu puterea sa) şi dă informaţii asupra obiectelor ce se apropie de ambarcaţiune, fie plutitoare fie ţinând de maluri/sol.
• Obiectele se pot detecta şi vizualiza cu condiţia că acestea să reflecte radiaţia radar, adica să aiba părţi metalice. Pentru creşterea gradului de vizibilitate a ambarcaţiunilor mai mici, se pot monta la bordul acestor deflectoare speciale.
• Vizibilitatea obiectelor prin radar este deasemenea mai bună cu cât nu numai puterea este mai mare ci şi cu cât detectorul este montat mai sus, pentru o mai bunp acoperire ăn linie dreaptp a orizontului.

Receptor GPS

• Necesar pentru orientarea geografică în navigaţie. Poate fi simplu, indicând numai coordonatele geografice (latitudine/longitudine), însă pot memora puncte de interes (care se pot căuta ulterior cu receptorul). Poate fi mai complex, având hărţi în memorie, cu informaţii de adâncime a apei şi de contur al malurilor.
• Receptoarele complexe de navigaţie se numesc plotter-e, au hărţi color, înregistrează deplasările ambarcaţiunii pentru înserarea traseelor efectuate pe hartă, au display mare cu afişarea informatiilor venite de la sonda eco de adâncime, de la radar dacă este montat şi posibil şi de la motoarele moderne care pot transmite informaţii complexe acestui plotter (un fel de computer complex de bord).
• Receptoarele GPS pot fi de mici dimensiuni, portabile sau fixe cu acumulatori proprii şi receptorul incorporate sau pot fi staţionare, montate la postul de conducere, cu receptorul montat la exteriorul ambarcaţiunii.

Sistem de fixare la mal

• Se folosesc saulele şi paramele, ăn fucnţie de mărimea şi greutatea ambarcaţiunii.
• Trebuie să aibă o lungime suficientă pentru a permite nu numai legarea la nevoie în 3 puncte ci şi remorcarea dacă este nevoie. Pentru ambarcaţiunile de agrement de dimensiuni medii, este bine de avut cel puţin 3 lungimi de şaulade 12 – 15 m lungime
• Este indicat ca navigatorul să aibă la îndemână pe timpul navigaţiei un cuţit special de tăiat saule/parame care trebuie să aibă vârful netăios (împotriva accidentelor) şi lama foarte tăioasă de regulă cu mici striaţii, pentru a putea secţiona dintr-o mişcare (foarte rapid) legătura în cazul în care acest lucru devine salvator pentru ambarcaţiune aşa cum este în cazul în care ambarcaţiunea este legată şi sunt valuri mari care pot răsturna din această cauză nava. Pentru acest lucru există şi sisteme mecanice fixe de tăiere a saulei/paramei

Sistem de iluminare pentru navigaţie

• Este obligatoriu şi are diferite formule structurale în funcţie de mărimea şi de destinaţia ambarcaţiunii respective
• Pentru ambarcaţiunile de agrement de mărime mijlocie (5-10 m lungime), sunt obligatorii: lumina albă la catarg, lumina verde de poziţie la tribord, lumina roşie de poziţie la babord.
• Se pot folosi şi reflectoare/faruri focalizate asemănătoare celor de uz auto însă nu în regime de marş ci numai la acostare, căutare, manevre de port. Acestea pot avea reglaj automat al direcţiei de proiecţie controlat prin aparatura de bord sau prin telecomandă fără cu sau fără fir.

Sistem de propulsie laterală

(Thruster-e)

• Numite Bow-thruster pentru cele care se montează la prova sau Aft-thruster pentru cele care se montează la pupă.
• Sunt sisteme electrice de propulsie cu elice, motor electric şi acumulatori reîncărcabili, ce se montează în tunele cilindrice aflate către pupă sau către prova ambarcaţiunii, perpendiculare pe ax sau lungime
• Sunt controlate prin sisteme electronice de tip joy-stick, permiţând manevre de acostare prin împingerea laterală a provei sau pupei după cum se acţionează unul sau altul din sisteme, sau mişcări combinate prin acţioanarea lor simultană.
• Există şi sisteme de comandă la disţanţă cu "telecomandă" fără fir, permiţând manevre facile în condiţii de spaţiu restrâns cu avantajul în plus pentru cel care comandă nava de a sta oriunde în timpul acestor manevre.

Sistem de salvare a personalului

• Vestele de salvare + colacii de salvare sunt obligatorii pentru toate ambarcaţiunile şi numărul lor se determină la înmatricularea ambarcaţiunii la ANR în functie de numărul de persoane maxim transportabil la bord. Acestea sunt foarte diferite ca formă şi sistem de flotabilitate. Cele mai moderne sunt de mici dimensiuni şi au sistem de umflare automată cu gaz comprimat la comanda purtătorului, astfel încât acestea pot fi purtate foarte usor, fără să stânjenească mişcările şi fără să condiţioneze îmbrăcămintea purtată
• Sisteme de localizare a navei şi/sau a personalului; sunt aparate de mici dimensiuni, cu acumulatori de mare rezistenţă, care recepţionează poziţia lor geo prin GPS şi totodata emit un semnal radio funcţionând ca o baliză de localizare pentru uşurarea eforturilor salvatorilor
• Sistemele flotante complexe de salvare sunt un fel de bărci pneumatice rotunde cu pereţi acoperitori (ca un iglu) care stau până la folosire în nişte valise speciale, ermetic închise La nevoie, aceste valise o data declanşate, umflă automat ambarcaţiunea de salvare. Aceasta poate acomoda un număr diferit de pasageri în pericol, se închide ermetic cu un fermoar special, nu se poate răsturna (are centrul de greutate sub nivelul apei) şi are la bord ceva apă, lumină, sistem de semnalizare radion, un cutic, o mica trusa de reparaţii, tablete energizante, etc, necesare pentru supravieţuirea salvaţilor pe câteva zile
• Bărci de salvare clasice, adica fie simple deschise cu motor sau vâsle, fie gonflabile

Sistem de semnalizare sonoră

• Numite claxoane marine, sunt generatoare de semnal acustic intens, de regulă pe tonalităţi mai joase ca cele folosite la transportul rutier.
• Sunt ca şi toate celelalte instrumente ce se product pentru navigaţie, rezistente la umiditate şi efectul coroziv al sării ("marinizate").

Sondă de adâncime

• Este necesară pentru orice dimensiune de barcă pentru a şti dacă apa este suficient de adâncă pentru a naviga cu acea ambarcaţiune în zona respectivă sau pentru informaţii legate de pescuit.
• Are un indicator cu afisaj electronic la postul de conducere şi o sondă eco montată sub nivelul apei, de regulă în extremitatea dinspre pupă a ambarcaţiunii, lateral de turbulenţele create de jetul elicei de propulsie care îi perturbă funcţionarea normală (aerul se comportă ca o barieră în calea fasciculului ultrasonic).
• Există sonografii mai complexe, care au capacitatea de a reda pe ecranele situate la postul de conducere nu numai adâncimea ci şi imaginea 2D a fundului apei în dinamica navigaţiei (o secţiune dinamică transversală a fundului apei). Acestea deasemenea ‘’văd’’ obiectele plutind în apă la diferite adâncimi şi de diferite mărimi, astfel încât se pot vizualiza în dinamică chiar pestii cu imagini proporţionale cu dimensiunea lor.
• Ultimele generaţii de sonografe au sonde multiple în diferite puncte ale chilei, care compun printr-un microprocessor informaţiile şi imaginile recepţionate într-o imagine compusă în 3D, permiţând vizualizarea fundului apei şi a obiecteleor plutitoare pe o arie întinsă sub ambarcaţiune şi în 3 dimensiuni.

Sondă de măsurare a vitezei de deplasare

Sunt receptoare simple, mecanice de regulă, cu afisajul electronic la postul de conducere. Pot măsura viteză de deplasare în raport cu apa (nu cu malurile!). De regulă măsoară şi temperatura apei. Se pot seta unităţi de măsură diferite, Km, mile nautice, noduri sau grade Celsius, Fahrenheit.

Stabilizatoare

(flapsurile)

• Sunt dispozitive plate, de regulă metalice care se montează de regulă la pupă la nivelul de unire a oglinzii cu chila ambarcaţiunii
• Prin mişcarea lor în plan vertical în mod invers una faţă de cealaltă înclină ambarcaţiunea spre babord sau tribord, reglând orizontalitatea ambarcaţiunii atunci când este nevoie (încărcare asimetrică de exemplu)
• Prin mişcare lor în plan vertical sincronizat însă, fac ca prova bărcii să fie ridicată sau coborata iar pupa mişcată în sens invers. Aceste mişcări sunt utile pentru a corecta poziţia de mers în marş a ambarcaţiunii dacă aceasta nu este cea corectă (poziţia corectă este diferită de la un tip de ambarcaţiune la altul). Mişcările acestea mai sunt utile şi pentru a ajuta ambarcaţiunile care sunt planante sau semi-planante să intre în regime de marş mai repede prin forţarea ridicării pupei în timpul pornirii şi accelerării.

Staţie radio

Este utilă mai mult pentru ieşirile pe mare, unde pericolul de a fi în primejdie sau de a pierde orientarea sunt mai mari. Pot fi portabile sau fixe (se montează la postul de conducere) cu puteri de regulă între 5W – 25W pentru ambarcaţiunile de agrement mici şi mijlocii. Antena celor fixe se montează pe cel mai înalt punct al ambarcaţiunii, deoarece distanţa la care sunt active este proporţională cu puterea dar şi cu înălţimea de montare (pentru a "vedea" în linie dreaptă fără obstacolul apei la o distanţă cât mai mare) . Staţiile se setează de către furnizorul autorizat pe frecvenţele marine, care sunt alocate specific pe canale cu funcţiuni diverse: apel de urgenţă, comunicare liberă între nave, informaţii trafic şi vreme, etc. Staţiile moderne de radio se pot conecta la receptorul GPS iar atunci când se transmit mesaje către alte staţii cu această capabilitate tehnică, se transmite şi locaţia geografică a ambarcaţiunii. Este foarte util pentru localizarea ambarcaţiunilor în pericol sau a celor rătăcite.

Trawler

1.Numele lor vine de la clasicul trawler:

• Sunt nave de pescuit pe mare (trawl=plasă de pescuit). Acestea folosesc tehnica tractării unor plase de pescuit de dimensiuni mari pe fundul mării sau la mare adâncime.
• Sunt ambarcaţiuni care se deplasează prin dislocarea apei având coca în forma unui V adânc şi chila puternică
• Au de regulă un singur motor care dezvoltă puterea necesară navigării la viteze de maxim 7-9 noduri. Motorul este dispus în partea centrală a corpului navei iar deasupra se află cabina echipajului
• Au rezervoare mari de combustibil asigurând o autonomie mare de navigaţie, atat de necesară pentru pescuitul pe mare
• Trawlerele utilitare sunt încă folosite ca pescadoare, unele aduc peştele proaspăt altele au şi staţii de prelucrare şi congelare la bord pentru a permite perioade lungi de pescuit fără nevoia de aduce peştele la mal.

2.Ce sunt trawler-ele pentru agrement? Există o categorie de ambarcaţiuni de agrement numite "trawlers" sau "cruising trawlers" după numele navelor utilitare de pescuit descrise mai sus

• Au lungimi cuprinse de regulă între 30 şi 70 picioare (10 – 23 m) şi o formă asemănătoare pescadoarelor de mai sus
• Realizează deplasarea prin dislocarea apei (displacement hull), având astfel viteza de croazieră limitată de regulă la viteze până în 10 noduri
• Motoarele au un consum mic (pentru o ambarcaţiune de 30 picioare, cu un motor de 80 – 90 HP, consumul poate fi de numai 4 -5 litri/oră pentru o viteză de 7 – 8 noduri!), mergând la turaţii scăzute de până la 2000 rotaţii pe minut. Pot naviga pe distanţe mari fără a se alimenta, pot depăşi 1000 – 1500 de mile.
• Unii producători folosesc tipuri de cocă/chilă de tip semi-dislocare (semi-planare) care permit creşterea vitezei de croazieră până la 15 – 18 noduri alături de creşterea semnificativă a consumului de carburant bineânţeles.
• Aceste ambarcaţiuni sunt menite croazierelor pe fluvii şi costier pe mări dar şi pentru traversarea de mări şi oceane pentru exemplarele special construite şi cu dimensiuni de regulă de peste 45 de picioare
• Sunt ambarcaţiuni de lux, putând acomoda în cele mai bune condiţii 4 – 10 persoane pentru perioade variabile de timp, trawlerele având dormitoare, băi cu duşuri cu apă caldă, bucătării modern utilate, instalaţii de climatizare şi sanitare de cele mai bune calităţi
• Conducerea ambarcaţiunii se face de regulă din fly-bridge (suprastructură deschisă plasată deasupra cabinei principale, folosită pentru pilotarea unor ambarcaţiuni de agrement) dar poate fi făcută la cursele mai îndelungate şi mai ales pe mare şi din cabina principală
• Sunt silenţioase, foarte confortabile şi sunt construite pentru cei care au ca obiectiv nu transportul pe apă ci petrecerea unei perioade de timp la bordul unei ambarcaţiuni de acest fel.